Discorsu d'intrunizazioni
Cun eddi si ritròvani ghjòvani è anziani. I vàlidi aiùtani i malati. Cun eddi i vivi poni fà l’ultimu viaghju. È oghji quant’à prima n’avemi bisognu da ricurdacci da induv’è no vinimi, quali no semi è duva no vulemi andà. Associ di laichi, era doppia a so vucazioni. Prima rilighjosa è spirituali, assicuràvani i prigheri, i canti è a « paraliturgia », vali à dì l’ urganizazioni di i via cruci, i prucissioni, u intratena di a ghjesgia è di i cappeddi. Veri sucità di succorsu mutuali, erani ancu punteddi suciali d’aiutu, assicuràvani l’intarru di i più sguaiati, aiutàvani i più misiriosi, andàvani à circà i morti tocchi da a pesta quandu più nimu vulia andà, s’inframittiani ind’i vindetti da appacià i famigli. Dapoi sèculi è sèculi, sò u suchju di i cumunità, u lèvitu di a so vita dimucràtica, u sangui di a so idintità. Era a cunfraternita di I Peri anticamenti chjamata Santa Croci è si pò pinsà ch’edda hè nata ind’a mossa franciscana di u Medievu. Tinìa a so sedi ind’uratoriu di Santa Libarata chì fù abbandunatu ind’u 1723, situatu à mezu à u paesi è l’antica ghjesgia di San Larenti Vechju. Supprimata da a leghji di u 18 Aostu 1782, s’hà da ricustituiscia dopu à a Rivuluzioni sottu à u vucàbuli di a Misericordia. Avia issa cunfratèrnita di a Misericordia un cantu murtuàriu anticu : « A Cantìcula ». Solu dui parsoni in paesi si n’arricurdàvani. Hè statu raccoltu è arrighjistratu ch’eddu firmessi in mimoria.
Attiva sin’à principiu di seculu, a guerra di u 14 è i partanzi, (35 ghjovani di I Peri sò morti à a guerra), a cunfratèrnita di a Misericordia hè andata à spariscia.
Spustata ind’u 1925, uttanta anni dopu, hè oghji ricustituita, in iss’annu 2004, da i sòcii fundatori :
« A Cunfraternita di San Larenzu di I Peri ». Hà par fini: a) Di participà di manera attiva à i cirmonii di u cultu è di a rilighjosità pupulara, b) Di rialzà i manifestazioni rilighjosi cù canti in usu da poi sempri ind’a Ghjesgia rumana, c) Di favurizà a lingua corsa ind’a liturgia essendu a lingua patrimoniu sacru trasmissu da i nostri antichi, d) Di prumova a cunsirvazioni, a valurizazioni di u patrimòniu rilighjosu, stòricu è lucali di u paesi ch’eddu fussi matiriali o immatiriali, e) D’impignassi à prò di càusi umanitarii. L’ insegna di a cunfratèrnita hè u gunfaloni rossu è oru. In ogni cirmònia i cunfrateddi sò vistuti di : - u càmisgiu biancu : sìmbulu d’ugualità trà i difarenzi suciali, - a cappa rossa ingalunata d’oru : rossu di u sangui di u martiru è l’oru pà a gloria, - u curdoni rossu : sìmbulu di pinitenza, ubidiscenza è disciplina, - u cappuccinu biancu : purtatu u Vennari Santu da piattà a faccia di i piccatori. Ch’eddu ci fussi pirmissu, postu chì uccasioni ci hè data, di ringrazià, sta sera, di manera publica, Preti Miniconi chì dapoi u principiu ci hà sempri porsu aiutu è sustegnu. Ch’eddu ni fussi ringraziatu à nomi è à contu nostru. Vuliami ringrazià dinò a nostra cusgidora, Madama Bitton, chì hè prisenti sta sera cù noi, d’avecci fattu issi cusì beddi tinuti cù tamanta cumpitenza è dispunibilità. Avemi dettu anzora chì di curà u patrimoniu erani i nostri faccendi, a vostra ginirusità è u vostru aiutu sò stati è sarani , ben intesu, par noi tanti sustegni da cuntinuvà l’òpara divuta à i nostri innanzoni. I Cunfraterni corsi sò antichi, ma ani sappiutu francà i danni di i sèculi. Ed hè cusì chì, à l’iniziu di u IIIu millenniu càntani sempri a spiranza luminosa mai spinta. Ind’u cori è a menti di i so membri, si tratta di risponda, cù l’aiutu d’un mezu natu ind’i numarosi seculi di a nostra storia à i nicissità ughjinchi di leia suciali, di fraternità, di spiritualità.I Vulemi fà nostri issi paroddi di Ghjesù: « Ùn sò vinutu da essa sirvutu ma da serva. » A paci, a sulidarità, l’aiutu, a ginirusità, a fidezza, eccu qualessu eddu hè u patrimoniu acquistatu longu à i seculi è trasmissu da una ginirazioni à l’altra da sparta insemi l’amori pà i morti è pà i vivi.
È cusì sia.